Singurul buzoian căsătorit cu o fată din Croația pe care a adus-o la Buzău. Citiți aici povestea vieții și poveștile spuse de un buzoian special

E un băiat deștept și un tip special, cosmopolit. De toate acestea vă veți convinge, sunt sigur, în caz că nu cunoașteți deja personajul, după ce veți citi articolul de față. Lucrul cu care se mândrește cel mai mult în ultima vreme e acela că e singurul buzoian care este căsătorit cu o croată. Și nu o etnică croată din România, ci una get-beget, născută și crescută la Zagreb. Cei doi s-au văzut și plăcut în urmă cu cinci ani la o conferință în Bulgaria. Nici el, nici ea, nu știau o boabă din limba celuilalt. Au conversat în engleză, au deschis o relație care s-a transformat în iubire. Astfel, s-a ajuns până la căsătoria înfăptuită în urmă cu doi ani.

De trei luni, românul Eduard Nicolescu și croata Marija Novina sunt fericiții posesori ai unui băiețel, Dominik, cu dublă cetățenie română și croată. Părinții își vorbesc în engleză, dar nu mai e mult până când el se va descurca în croată, iar ea în română. Amândoi se ocupă de ajutorarea celor mai puțin favorizați de soartă, în special copii cu diverse dizabilități. Eduard este directorul CRRES Buzau, iar Marija a lucrat într-o instituție similară în Croația, unde apărea și la televiziunea națională ca traducător în limbajul mimico gestual. 

Eduard Nicolescu este unul dintre buzoienii cu lipici la atragerea de fonduri europene. 

„La Buzău, sunt pe locul doi într-un clasament neoficial, după Tolea Poștovei. Am în CV peste 40 de proiecte derulate cu fonduri europene. Am atras peste 60 de mii de euro la Buzău, mulțumită mie 170 de buzoieni, unii de mai multe ori, au vizitat și participat la conferințe în diverse orașe importante din Europa. Vorbim aici de persoane cu dizabilități, aparținători, specialiști, cadre didactice, ziariști buzoieni etc. Invers, 36 de străini, din opt țări, au ajuns la Buzău”.

Bunicul s-a născut la Viena, pe mama a chemat-o Wilhelmina

Edy, cum îi spun cunoscuții, a văzut cam toată Europa. Dacă îl tachinezi și-i spui, „e ceva pentru nepotul unui țăran de la Văcăreasca” (tatăl său s-a născut în satul Văcăreasca, comuna Glodeanu Siliștea), Nicolescu ți-o întoarce de te lasă fără grai.

Bă, tu știi că bunicul meu s-a născut și a copilărit la Viena ? Am acasă certificatul lui de naștere. Josef Alois Zemlitcka, înregistrat pe Spitalgasse, la numărul 23, la 16 septembrie 1919. Străbunicul meu a fost profesor de vioară, membru în orchestra de la Viena. Pe mama mea a chemat-o Wilhelmina! Și dacă vrei să știi, bunicul meu de la Văcăreasca, n-a fost țăran. A fost arestat de comuniști, a făcut șase luni de pușcărie, pentru c-a fost considerat chiabur. 

Deci, buzoianul Eduard Nicolescu are sânge nemțesc, dar și puțin evreiesc, întrucât bunicul austriac Janos Zemlitcka (nume originar din Moravia, actuala Cehia) s-a căsătorit cu Elena Mayer, româncă din Arad, însă provenită dintr-o familie de evrei germani.  

E băiatul scriitorului și istoricului Valeriu Nicolescu

Nici tatăl său nu este fitecine, ci unul dintre cei mai cunoscuți scriitori buzoieni. Lui Valeriu Nicolescu îi place să i se spună mai mult istoric întrucât majoritatea celor 46 (!) de cărți scrise evocă evenimente, locuri și oameni din trecut. A scris foarte multe monografii ale localităților din Buzău, iar cărțile sale sunt cerute intens în străinătate, de buzoienii realizați prin diverse colțuri ale lumii, dar care nu uită de unde au plecat. Cu o asemenea enciclopedie ambulantă în casă, nu-i de mirare că și feciorul e un intelectual cu care e o plăcere a discuta. Eduard se laudă că e coautor a trei din cărțile tatălui – „Avocații Buzăului”, „Grecii de la Buzău” (carte tradusă de Eduard în greacă și engleză) și „Dumbrava, mic panteon buzoian”. De asemenea a publicat articole despre asistența socială în Danemarca, Germania și Grecia, iar despre „manualul de nota zece dedicat integrării tinerilor cu deficiențe de vorbire” puteți citi mai multe aici. 

Vorbește șase limbi! E artizanul înfrățirii dintre Buzău și unul din cele 54 de municipii care compun Atena

Eduard Nicolescu vorbește fluent limba greacă. Se descurcă și în engleză, franceză, turcă și, mai nou, în croată. Relația specială cu Grecia a început în 1999 când a primit o bursă de un an în „Limba și Cultura Greacă” la Universitatea din Atena. A revenit la Atena în 2004, pentru trei ani, pentru studii post-universitare în teologie, când a fost coleg cu actualul arhiepiscop al Buzăului, ÎPS Ciprian. În această perioadă, grație demersurilor sale, a reușit să înfrățească orașul Buzău cu Agios Dimitrios, unul din cele 54 de municipii care compun megalopolistul numit Atena.

„E una din cele mai frumoase amintiri ale mele, imaginea unui bulevard din Atena, cu mii de greci având în mâini stegulețe de-ale României. Se întâmpla în 2006 la semnarea actelor de înfrățire dintre Buzău și Agios Dimitrios, acest orășel de peste 110 mii de locuitori. A fost atunci, la Atena, o importantă delegație de buzoieni în frunte cu primarul C-tin Boșcodeală, vicele Marcel Ciolacu, Emanoil Neagu, chiar și Bîgiu. În două rânduri, grecii au venit la Buzău, iar buzoienii au fost la Atena. Înfrățirea este încă în vigoare, relațiile pot fi oricând reluate, știu că la Agios Dimitrios este acum o doamnă primar, care i-a trimis o scrisoare domnului C-tin Toma după preluarea mandatului”.

Bucătar, degustător, fost fotbalist, inginer zootehnist, absolvent de teologie, slujbaș în asistență socială, etc.

Eduard Nicolescu se laudă și cu faptul că este un bucătar desăvârșit, dar și un degustător profesionist de vinuri. La un concurs a ghicit nu doar soiul vinului, ci și anul în care s-a făcut. Nu-i microbist, dar atenție, a făcut-o și pe asta, a jucat fotbal în echipa de tineret speranțe a Gloriei, alături de Timiș, Alexandrescu și Viorel Ion. „Eu zic că aveam talent, puteam ieși fotbalist, dar tata mi-a impus la 17 ani să las baltă fotbalul și să mă apuc serios de carte din cauza bacalaureatului”. După ce a absolvit Hasdeul, a urmat două facultăți în paralel. „O să vă surprindă, dar prima mea meserie pentru care am acte e cea de inginer zootehnist! Am absolvit facultatea de Medicină și Zootehnie Veterinară din București, iar apoi Secția Teologie și Asistență Socială a Facultății de teologie Ortodoxă din București”. Din 2000 lucrează la Centrul de Recuperare, Reabilitare și Educație Specială din Buzău, unde este în prezent director.  

„Era să cad jos din picioare de emoție”

Este un critic al preoților care caută să dobândească averi, apreciind că rolul clerului ortodox ar trebui să fie în primul rând cel social-filantropic.

„În Croația, țară de care m-am legat, dar pe care o apreciez tot mai mult, preoții catolici n-au niciun fel de avere. Locuiesc în case modeste de pe lângă lăcașele de cult și primesc o sumă de bani de la stat atât cât să trăiască decent. Dar atât. În rest, sunt dedicați trup și suflet comunității. Dacă vreunul dintre enoriași are vreo problemă, abatele e primul care bate la ușă pentru a-și oferi ajutorul. Când a auzit că Marija se căsătorește cu un român, preotul ei a scris un mesaj special pentru mine, a dat fuga la un român de aici pentru a-i traduce textul în croată. L-a pus pe respectivul să-l citească în română, iar preotul l-a înregistrat. Apoi s-a căznit vreme de două săptămâni să-l recite identic în română, astfel că la cununie era să cad jos din picioare de emoție când mi-a vorbit în română.

Tot el, de la o vorbă zisă mai mult în glumă, s-a preocupat în taină, astfel că peste câteva săptămâni era din nou să fac infarct de emoție. La sfârșitul slujbei de duminică, cu toată lumea prezentă, a citit mesajul de binecuvântare semnat chiar de către papa Francisc pentru căsătoria dintre cetățeanul român Eduard Nicolescu și cetățeana croată Marija Novina Nicolescu. Toată lumea din biserică ne-a aplaudat, mi-au dat lacrimile”.

Auraș Tereacă