„Agariciule, marș d-aici! Autogara e proprietate privată! N-ai voie să faci poze!”

Update

DECIZIE nr. 29 din 27 ianuarie 2016 a Curții Constituționale

Art. 23: Prin spaţii publice se înţeleg: „toate spaţiile din instituţiile publice centrale şi locale, instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale, de învăţământ, medico-sanitare, culturale, de educaţie, sportive, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private…”

Art 13: există deosebiri esenţiale între spaţii proprietate privată care servesc doar proprietarului şi familiei acestuia (locuinţa individuală) şi cele pe care acelaşi proprietar, nesilit de nimeni, le deschide accesului oricărei persoane, în general în scopuri lucrative”.

Art 19: Cât priveşte noţiunea de „public” se înțelege: „orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces”

Așadar, chiar dacă au proprietar privat, în momentul în care acesta a înființat o autogară pe terenul și clădirea respectivă, spațiul autogării a devenit unul public. Deci, afirmația agentului de paza că „autogara e proprietate privată” nu se mai susține. Când patronul va desființa autogara, spațiul respectiv nu va mai avea caracter public și va fi unul eminamente privat.

În concluzie, gestul agentului de pază de a bloca fotografierea clădirii autogării a fost unul abuziv și ilegal. 

Știrea inițială

Nu, nu este o greșeală. Fotografia de mai sus a fost postată voluntar. Ea ar fi trebuit să redea clădirea Autogării Sud. Un imobil banal, cunoscut de toată lumea, nimic extraordinar, nimic top secret.

Numai că subsemnatului nu i s-a permis s-o fotografieze. În momentul în care am încercat să apăs pe butonul aparatului de fotografiat agentul de pază mi-a dat peste mână. „N-ai voie să fotografiezi. E interzis. Autogara este proprietate privată! Bagă-ți aparatul de fotografiat în geantă și șterge-o de aici”.

Mi-am permis să mă mir, „totuși, o fi privată, n-am știut, dar e deschisă publicului!”. Atât mi-a trebuit că respectivul m-a și înjurat și amenințat. M-am depărtat cu coada între picioare, amintindu-mi de zicala românească, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ajunsesem în zona Autogării Sud pentru a face poze noii stații de autobuz amenajate aici de primărie și Trans-Bus. Stație înființată și în urma demersurilor mele.

Pentru că am făcut un bine călătorilor și, in extenso, inclusiv autogării, întrucât înființarea stației face bine inclusiv „proprietății private”, a trebuit să fiu „recompensat” de agentul de pază respectiv. Bine, înțeleg, omul n-are nicio vină, așa i s-a spus, pentru asta e plătit, așa procedează.

Scopul acestui articol e de a întreba, pe cei mai în temă decât mine, în caz că se găsește cineva, dacă agentul de pază și proprietarul privat al autogării și al terenului aferent, are acest drept. De a interzice fotografiatul, chiar dacă spațiul respectiv e deschis publicului. E o întrebare de principiu, am putut supraviețui și fără a avea o poză cu autogara respectivă, dar totuși mie nu mi se pare în regulă ce s-a întâmplat. Aștept păreri.

Auraș Tereacă