„Cioloș n-a văzut decât o latură în disprețul situației complicate a României”. Iată motivul criticii buzoianului
Critică a senatorului PSD Lucian Romașcanu la adresa lui Dacian Cioloș pentru modul în care a gestionat cazul Roșia Montană.
Buzoianul, fost ministru al Culturii, consideră că sălăjeanul Cioloș s-a pripit, dacă nu cumva a avut chiar motivații ascunse, atunci când a trimis la UNESCO dosarul Roșia Montană.
Romașcanu a emis un comunicat de presă legat de acest subiect.
O scurtă reacție la incredibilele afirmații ale D-lui Dacian Cioloș
CUVÂNT ÎNAINTE: indiferent de alinierea politică, mi-aș dori să reflectăm asupra situației Roșiei Montane fără poziții partinice
Roșia Montană este unul din multele exemple că pământul românesc este unul dăruit de Dumnezeu cu mari și unice bogății, fie ele resurse naturale sau resurse de frumos, bogății în sensul cel mai propriu al cuvântului sau miracole păstrate ale trecutului nostru.
Aceste daruri ne obligă la o atitudine extrem de precaută iar, aici mai mult decât în orice alt domeniu, excesele sunt extrem de vătămătoare.
Subiectul este unul extrem de delicat dar îmi permit, totuși, să constat că atitudinea avocaților conservării se înscrie în zona excesului.
Cele mai concludente exemple:
– Dl. Ministru Vlad Alexandrescu s-a jucat puțin pe hartă și a extins zona de protecție a sitului la o rază de 2 km
– Dna. Ministru Corina Șuteu, în ultima zi de mandat, FĂRĂ semnătura primului ministru, a transmis la UNESCO dosarul Roșia Montană
Ambele demersuri grăbite, nefundamentate scrupulos, neglijând două situații de fapt evidente:
– existența unor resurse minerale de o valoare imensă care, la un moment dat, ar trebui să poată fi exploatate în beneficiul României
– existența deja la momentul acțiunilor menționate a unei acțiuni de arbitraj internațional inițiată de Gabriel Resources pentru ”multiple încălcări ale tratatelor de investiții”
Și aici intervine mărturisirea incredibilă a D-lui Cioloș, frizând autodenunțul și care te poate duce cu gândul la motivații ce ar putea excede dragostea platonică purtată monumentelor istorice…:
”….într-adevar, mai multe ministere aveau retineri serioase din punctul lor de vedere legat de decizia depunerii acelui dosar. Personal, intentia mea de a depune dosarul era clara, dar ca prim-ministru aveam nevoie de o solutie care sa tina cont de pozitia tuturor ministerelor cheie, data fiind cererea celor de la Ministerul Culturii de a avea o decizie asumata a intregului Guvern pentru a depune acest dosar la UNESCO. Dupa cateva saptamani de intalniri interne si de discutii cu juristii din echipa pentru a identifica o solutie, am aflat ca dosarul poate fi depus la UNESCO fara a avea nevoie de o decizie formala a Guvernului, intrucat institutia autorizata sa reprezinte statul roman in acest domeniu era Ministerul Culturii”
(materialul integral aici http://www.ziare.com/…/ciolos-ii-raspunde-lui-cioroianu-dos…)
Deci aflăm de la sursă că MAI MULTE MINISTERE AVEAU REȚINERI SERIOASE! Și ce face Dl. Cioloș? Deși inițial Ministerul Culturii solicită o decizie asumată de întregul guvern, primul ministru decide să urmeze legea doar ad litteram și să accepte ca D-na Șuteu să își asume singură, ÎN ULTIMA ZI DE MANDAT, înaintarea dosarului la UNESCO.
Reiau citatul: ”Intenția mea era clară… aveam nevoie de o soluție care să țină cont de poziția tuturor ministerelor cheie…” Deci dacă intenția era atât de clară, n-a mai contat poziția ministerelor cheie!
Concluzia este una singură – indiferent de complexitatea dosarului Roșia Montană, cuplul Cioloș – Șuteu aveau o singură misiune, depunerea dosarului la UNESCO, cu toate consecințele acestui gest.
Parerea mea, exprimată constant și din poziția de Ministru al Culturii, e una singură: NU POATE EXISTA DOAR PROTECȚIE CUM NU POATE EXISTA DOAR EXPLOATARE.
Șeful unui guvern și un ministru iresponsabili au decis să nu vadă decât o singură latură a cazului Roșia Montană, în disprețul absolut pentru părerile unor ministere importante dar și pentru situația complicată în care se poate găsi România după acest demers.
Îmi doresc ca actualul guvern să depună toate demersurile pentru a face lumină asupra întregului proces decizional al guvernului Cioloș pe această speță și pentru aflarea motivațiilor reale ale deciziei acestuia. Minim răspunderea ministerială trebuie să se aplice chiar și guvernelor tehnocrate.
Domnule romascanu,
Asta cu „incredibilele afirmatii” nu tine la toata populatia…nici macar din Buzau!
Iata ce spune Ciolos:”Institutia autorizata sa reprezinte statul roman in acest domeniu era Ministerul Culturii. Asa incat Ministerul Culturii a depus direct acel dosar la UNESCO, avand toate meritele pregatirii si depunerii” ! Asadar, chiar si dumneata daca ai fi fost ministru in acea perioada, din bun simt si fara sa te gandesti doar la exploatare… probabil ai fi inaintat dosarul la UNESCO si meritele ti-ar fi fost recunoscute! Dar pacat, nu erai!!!
In plus, afirmatia domnului Ciolos este clara si fara ambiguitate:
„Un lucru este clar, asumat si fara echivoc: „dosarul a fost asumat si depus la UNESCO in perioada in care noi eram la guvernare si a fost blocat la nominalizare in perioada guvernelor conduse de PSD-ALDE”punct si virgula;
ceea ce a urmat, a confirmat afirmatia domnului premier Ciolos.punct.
Si app. de raspunderea ministeriala: ce bine ar fi!