„Doamna magistrat era de o delicatețe îngerească. Ședințele sale aveau liniștea și curățenia unei biserici”
Un magistrat de la Judecătoria Buzău a decedat ieri, după o lungă suferință.
Din cauza bolii, judecătoarea Marcela Uță n-a mai apărut în ultima perioadă în fața justițiabililor, lucrând mai multe la birou.
Conform cunoscuților, s-a luptat până în ultima clipă cu boala pentru a sta cât mai mult alături de fiica sa minoră, care susținut zielele trecute examenul de capacitate.
Cuvinte frumoase a avut ca de obicei avocata Mihaela Roxana Constantinescu care a zugrăvit fidel imaginea și viața magistratului buzoian.
„Azi am să vă spun o poveste despre curajul de a trăi, a înfrunta viața și a ți-o programa….
Este scurtă , simplă, cuminte și bună….
E a colegei noastre , judecător MARCELA UȚĂ , care ieri a închis ochii pentru eternitate, lăsând în locul dumniei sale o amintire cu parfum , din acelea care nu se pot înlocui cu nimic….
Să zicem, precum parfumul de tei….
Iată o listă……
La poziția 577 este trecut numele său, magistrat din Judecătoria Buzău care apără un sistem de drept sănătos.
Veți regăsi în ea și alte nume de judecători tineri, neînfricați, colegi cu noi…..
Oameni care muncesc din zi până în noapte, uitând de sine, ascultând, înmagazinând informații, găsind o soluție de mijloc, dând soluții, motivându-le…
Oameni îngropați în hârtii, blamați de societate , dar care și-au pus viața în slujba ei…
Doamna magistrat Marcela Uță era de o delicatețe îngerească.
Ședința domniei sale avea liniștea și curățenia unei biserici.
Îți era drag să o privești, să o asculți, să-i vezi zâmbetul încurajator….
Absolventă de liceu pedagogic avea tactul și răbdarea de a asculta infinit …
Dar orice ai face pentru cei din jur nu e bine…
Într-una din zile, un justițiabil s-a apropiat de masa sa, cu o sacoșă cu acte și dintr-o mișcare a lovit-o peste față cu ea.. Înăuntru se afla un obiect contondent.
A fost lovitura dată în plină figură care a declanșat o furtună de reacții.
Se pune alături de oboseala zilelor și durerea asta ????
Avea o familie minunată, un soț, coleg cu noi, o fiică reușită. Lupta în fiecare zi pentru ei….
Să le fie mai bine, să construiască amintiri…
Și într-o zi, semnalul unei boli crunte a scos-o din sală…
Tratamente, operații, chinuri fără de margini, investigații, aici, dincolo….
Se pune asta la riscurile profesiei ?
Soțul s-a săturat de boala și într-o zi a plecat, fără prea multe vorbe, fără să privească în urmă, fără să se gândească la viitor, lăsând un copil să aibe grijă de mama lui…
Un copil blond, cu ochi frumoși , duios și cald ca mama sa….
Despărțirea poate fi și ea pusă la socoteală în durerile unui om ?
Au urmat luni încrâncenate, operații, dureri fără putință de descris.
Peste toate, trecea cu un moral ridicat până la Cer.
Nu își dorea mult…
Să trăiască pentru copil, apoi să o vadă mai mare, apoi….până după examenul micuței ei .
A tras de propria ei viață , s-a agățat cu dinții, cu unghiile de ea, a strâns din dinți și din ochi, a îndurat orice și….
A reușit !
Dar în ultima măsură a gândului ….
Miercuri a fost ultima probă a Dianei , iar vineri, Marcela a trecut în neființă…..
Nu ați mai văzut-o de mult în sala de judecată, colegii au înțeles-o și sprijinit-o .
Lucra mai mult din birou !
Era atât de fină și delicată încât lăsa în urma sa numai un zâmbet fugar,
De o discreție absolută, nu s-a plâns nimănui că e lăsată singură în lupta cu boala sa.
Știm puțin despre oamenii de lângă noi, despre magistrați.
Puțini le cunosc curajul, forța, puterea de a trece peste necazuri.
Pentru că nu numai noi le avem.
Nici ei nu sunt scutiți de suferință, de disperări, de limite….
Și ei se îmbolnăvesc, fac credite, sunt datori, obosesc, se despart, nu au timp, suferă pentru părinți, pentru alții…
Am ales să vă vorbesc despre un om aparent fragil și firav, al cărui nume l-am regăsit pe o listă…..
Marcela Uță a luptat nu numai cu viața, ci și cu absurditatea timpurilor…..
Ieri , în bătaia vântului, flori de tei picau din copaci, asemeni unor lacrimi ….
Dumnezeu să o ierte !
Pentru nu știu ce….
Nu cred că a greșit vreodată cu ceva.”
,,Soțul s-a săturat de boala și într-o zi a plecat, fără prea multe vorbe, fără să privească în urmă, fără să se gândească la viitor, lăsând un copil să aibe grijă de mama lui…,,cu tot respectul,dar niște daune morale de la soțul săturat la greu,nu se poate?A fost la bine și la rău a plecat!O temă care ar trebui dezbătută!Condoleanțe familiei,drum lin spre ceruri!
Doamna Roxana Constantinescu continua ca aberatiile si fantasmagoriile ei ,crezand ca este „jurnalist”.Sau poate povestitor.Sau mai stiu eu ce altceva,doar pentru faptul ca insira cuvinte pe o coala de hartie. Din start o sa ii spun ca este o mare blasfemie sa compari o sedinta de judecata in care sunt trasi la raspundere „pacatosii”, cu „linistea si CURATENIA unei biserici”. Pe cine crezi tu ca induiosezi cu „vorbe mieroase”,pline de pacat,minciuna,demagogie si fariseism?Te visezi cumva o „Mesia a …..moralitatii ….din justitie? O Maica Tereza?Fecioara de la Fatima?Sau poate chiar Maica Domnului? Ai reusit sa provoci doar mila,sila si…….,doamna avocat Roxana C .Sau esti si dumneata doar un „Turcanu” in rochie si „faci educatie si morala cu bata intr-o mana si cu Biblia in cealalta?
P.S – Nu o sa-mi cer scuze pentru duritatea comentariului si a unor termeni folositi,fiindca cineva trebuie sa iti spuna cine si ce esti de fapt.Raspunsul la aceasta problema,te rog sa il cauti si singura,fiindca vad ca „iti umbla mintea”.
Tipic masculin.Rușine!
„Toți bărbații e porci!”
Sa înțelegem ca ești doar o persoana frustrata Viespea Buzoiană???
Ce era sa faca sotul? Sa piarda timpul tinand lumanarea?
Stia clar ca va muri curand, ce rost mai avea sa piarda timpul degeaba daca stia ca nu mai exista un viitor. Normal ca omul si-a vazut de viata, ca asa e viata, merge inainte si dupa ce moare cineva din familie.
Va dati seamea cat de egoista era femeia daca il barfea pe la toate usile pe sot ca nu a stat sa ii tina lumanarea.
Norocul fetei, la 18 ani s-a trezit cu o avere fabuloasa pe cap de care sa dispuna dupa bunul plac. Asta da noroc in viata.
Si bogatii mor, si coruptii mor.
Le vine randul si lor, chiar daca se cred niste zeitati.
Din nefericire nu le vine randul suficient de repede, si altii nevinovati sunt aruncati in fata randului de catre ei, cu scopul de a isi amana inevitabilul.
Păcat că ,uneori ,Dumnezeu îi ia la el ,pe cei mai buni dintre noi ,care ar fi putut face atâta bine pe Pământ .Să o aibe în pază acolo unde a chemat-o și să o păstorească după sufletul ei .Dumnezeu să o ierte .
Dumnezeu să o ierte
Condoleanțe familiei!
Pentru „Elena Carstea” : Replicii tale „inteligente” si de o „moralitate” a femeilor de pe soselele de centura ale Romaniei,o sa-mi permit sa ii raspund pe masura.Poate stii dar exista si „un revers al medaliei” sau o la fel de „romaneasca replica” la zicerile noastre populare.Asa ca,la zicerea ta cu „toti barbatii e porci”,exista si reversul:”toate femeile sunt curve”.Dupa nume,tu este FEMEIE? Asa se pare!………Te sfatuiesc sa folosesti „neuronii” pe care ii ai (daca ii ai!) ,atunci cand vrei sa-ti dovedesti „spiritualitatea” sau ” sa replici caustic altora. Si,as vrea sa stii ca acel comentariu al meu a fost de fapt o replica la BLASFEMIA doamnei Roxana si o timida incercare de a tempera „zelul ziaristic” al ei. P.S -Despre morti,numai de bine! Daca merita!
Respect sincer și Veșnică pomenire! Mângâiere pentru fiica!