Doliu. Aseară a murit la 62 de ani medicul buzoian Valeriu Bistriceanu.
Doliu în lumea medicală buzoiană. Aseară, familia a anunțat decesul, după o grea suferință, a medicului buzoian Valeriu Bistriceanu. Acesta a încetat din viață la locuința sa din Buzău după ce s-a tratat împotriva bolii inclusiv în străinătate.
Corpul neînsuflețit a fost depus la capela cimitirului Dumbrava, iar înmormântarea va avea loc marți.
La origini din Piatra Neamț, medicul s-a stabilit la Buzău după facultate în urma căsătoriei cu soția sa, medicul pediatru Anca Bistriceanu. Din relația lor au rezultat doi copii, ambii băieți, din care unul medic stomatolog.
Valeriu Bistriceanu nu a fost doar un bun medic de familie, apreciat de colegii de breaslă și pacienți, dar și un susținător al culturii, artei și valorilor buzoiene.
A înființat la Buzău Fundația Academică „Vasile Voiculescu” prin care a organizat timp de peste un deceniu Școala de vară pentru medici și asistenți medicali după modelul Școlii de la Văleni a lui Nicolae Iorga și în cadrul căreia au conferențiat nume mari ale școlii de medicină din România și străinătate.
Prin aceeași fundație, după cum scria Sănătatea Buzoiană în toamna anului trecut, Valeriu Bistriceanu i-a premiat pe tinerii scriitori buzoieni și a sponsorizat de asemenea aparițiile editoriale ale unor scriitori locali.
De asemenea, Valeriu Bistriceanu a scris și două cărți de povești pentru copii, ultima dintre ele fiind tipărită în septembrie anul trecut. Din aceasta, inclusiv subsemnatul i-a citit fetiței sale înainte de a-i spune noapte bună.
De această dată trebuie să spunem cu regret, rămas bun, domnule doctor!
Auraș Tereacă
Ce să-i mai spun acum? Ne-am spus ce trebuia la timpul potrivit. Acum el nu mai are timp. Are eternitate. Și-a intitulat, cu dramatică luciditate, ultima, adevărata sa carte de poezie: „Saltul în veșnicie”. Cu puțini dintre oamenii pe care i-am întâlnit am lucrurile atât de clare și conștiința împăcată. Ne-am prețuit și respectat reciproc. Cu temei. Ca medic, ca animator cultural, ca intelectual patriot vizionar. Și totuși, Doamne, parcă ai încheiat prea devreme povestea lui pământeană, lăsându-ne doar speranța că acolo, în Raiul oamenilor tăi buni, vei avea grijă și de sufletul nobil al doctorului fără de arginți, Valeriu Bistriceanu, care pentru noi a iradiat cu neasemuită generozitate, căldură umană și lumină celestă. Veșnică odihna, neștearsă amintirea!
Post Scriptum: Pe 12 aprilie am vorbit ultima dată, intersectându-ne pașii pe trecerea de pietoni, pe 15 aprilie am primit ultimul mail de la doctor iar pe 30 aprilie am primit cumplita veste de la un telefon mut. Ce mult s-a grăbit! O fi știut unde? Ori sabia timpului necruțător nu a mai avut răbdare cu el. Păcat!
Vorba celui care a comentat ceva mai sus .„„„Oare mai e ceva de spus ””” ? Eu sunt profesor pensionar ,puțin mai în vârstă ca dl doctor care ne-a părăsit ,și am o neasemuită dragoste și respect față de halatele albe .Poate că și din cauză că am o suferință care trebuie ținută sub control și am avut ocazia să intru în multe cabinete medicale .Dlor ,oamenii ăștia chiar muncesc ,și nu ca afară ,stau zile și nopți la căpătâiul celor suferinzi ,tratând nu legumele din piață sau kg de zahăr la casier ci oameni ,semeni de-ai noștri care cu voia sau fără voia lor s-au îmbolnăvit .Medicii fac ,atât cât le permite sistemul sanitar din România ,ca oamenii ăștia în suferință ,să poată munci din nou sau chiar să trăiască .să ducă o viață ca înainte de a se îmbolnăvi .Am avut ocazia într-o noapte ,să văd pe viu ,la doi pași de mine ,o operație de ulcer perforat .Vă rog să mă credeți că era să cad din picioare ,asta în timp ce medicii chirurgi păreau că se joacă cu intestinele bolnavului .cotrobăind pe acolo cu o precizie și îndemânare ireproșabilă .Menționez că operația avea loc în jurul orei 2 noaptea .Atunci am stat eu pe gânduri și m-am întrebat dacă eu aș fi putut face meseria asta Știu ,e un cuvânt peiorativ ,pentru că un medic chirurg este defapt un maestru care dirijează o orchestră și are în fața lui 100 de instrumentiști .Credeți-mă pe cuvânt că aș fi preferat să fiu în locul dirijorului .Medicii lucrează mână în mână cu divinitatea ,cu Dumnezeu și cu priceperea lor ne prelungesc nouă ,celor bolnavi ,VIAȚA .CEA MAI MARE AVERE A NOASTRĂ .