Doliu la Gloria Buzău. A jucat în echipa care a reușit prima promovare în „A”

A făcut parte din primul „11” al Gloriei Buzău care a reușit prima promovare în prima ligă (1978-1979). Apoi a jucat ca mijlocaș și în primul an al Gloriei din divizia A, încheiat cu celebra victorie de la UTA.

E vorba de ploieșteanul Camil Oprișan, decedat azi la 73 de ani (născut în 1947).

Camil Oprișan a evoluat ca mijlocaș la Petrolul între anii 1964 și 1973. Acesta a făcut parte din echipa Petrolului care a învins Liverpool în octombrie 1966, scor 3-1, în Cupa Campionilor Europeni. A mai jucat în afară de Gloria Buzău și la Siderurgistul Galați.

După ce s-a retras din cariera de fotbalist, Oprișan a fost antrenor la juniorii Petrolului și șef al Centrului de Copii și Juniori. A fost antrenor secund al primei echipe, când principal era Virgil Dridea. A mai fost antrenor principal la Poiana Câmpina şi la alte formaţii din judeţul Prahova.

Dan Tulpan: „Cu nemăsurată tristețe am aflat de moartea fostului coleg Camil Oprisan. Coechipier de bază la Gloria Buzău și-a adus un aport important la prima promovare în div.A. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar familiei îndurerate să-i dea mângâiere!”

Gheorghe Stan: „Un om minunat. Am fost colegi de liceu la I.L. Caragiale din Ploiesti. A fost remarcat de Ilie Oana, pe stadionul de la ITAU (probabil 1963), din afara Ploiestiului, stadion de întreprindere, aflat pe comunicatia _Ploiesti-Valea Calugareasca, unde noi, liceeniii caragealeni, lunea, executam ore de practica, reparind utilaje de transport petrolier. In pauzele mari, jucam fotbal. Camil era de departe cel mai bun la fotbal. Un adolescent bine legat, frumos si extrem de modest. Desi fotbalist recunoscut, la numai 17 ani, nu avea un comportament arogant si plin de sine. Ramasese colegul nostru din totdeuna. Noi, handbalistii profesorului Fiste, ne antrenam pe un teren megies Stadionului Petrolul si la antrenamente venea si Camil sa ne observe, cu gindul ca va rasari un fotbalist de talent printre noi, handbalistii, pe care sa-l racoleze si sa-l prezinte neastimparatului Ilie Oana. Si asta se intampla prin anii 1964 si1965. Mi se pare nedrept ca un asa de bun, sportiv de performanta, talentat, cu un caracter ales , extrem de prietenos si atasat de colegi, sa dispara parca prea devreme”.

Citește și: