În loc de ajutor, statul l-a împins spre pierzanie
Ăstă primăvară, reporterul a cunoscut prin prisma meseriei un om ca vai de el.
Avea mintea zdruncinată, cu ceva probleme psihice mai vechi după o viață de chin. Soția tocmai ce se aruncase de la etaj, copilul de câteva luni i-a fost luat de Protecția Copilului.
Nebăgat în seamă de nimeni, reporterul a stat de vorbă cu el de câteva ori și trăgea speranțe să-l aducă pe linia de plutire.
De la „mai bine mor, nu mai vreau nimic”, omul a mers la frizer, și-a cumpărat haine și pantofi, lucra ca taximetrist pe timp de noapte și își căuta o slujbă normală în speranța că va putea, cândva, să-și ia înapoi copilul acasă.
După 10-15 refuzuri, o firmă din cele oferă suport tehnic pe telefon pentru diverse produse ori servicii i-a cerut – după ce a promovat câteva teste – să aducă actele necesare angajării.
Numai că bucuria de moment avea să se transforme rapid într-o cruntă lovitură.
La angajare e necesară și o hârtie de la medicul de familie. Care i-a eliberat documentul, dar a trecut acolo problemele psihice ale solicitantului.
Evident, la primirea documentului, firma angajatoare s-a eschivat și i-a închis buzoianului, elegant, ușa în nas.
Momentul a fost răvășitor întrucât buzoianul a înțeles că „în condițiile astea, nu mă va mai angaja nimeni niciodată, sunt condamnat! V-am spus eu că nu merită să mai trăiesc ?”
Lovitura primită de la medicul de familie a fost năucitoare, bărbatul a alunecat din nou în partea nefastă a liniei de echilibru.
După câteva luni de tratament la Săpoca, reporterul a fost sunat zilele trecute, surpriză, de acest om. Cei de acolo par să-l fi adus din nou pe o linie fragilă de echilibru.
Știți de ce m-a sunat omul ? „Domnule reporter, cunoașteți pe cineva care să mă angajeze și pe mine zilier ori la negru ? Vă spun sincer că fac foamea, nu prea am ce mânca. M-aș angaja oriunde, dar știți că legal nu pot, ajung iar la doamna medic de familie…”
Reporterul a scris rândurile de mai sus din două motive.
1) Pentru a prezenta această situație ciudată, în care mecanismul gândit de stat, cu acea adeverință medicală, poate face uneori mai mult rău decât bine. Vina nu-i aparține, evident, medicului de familie, care procedează legal atunci când completează acea hârtie
2) Poate, cineva îl va ajuta pe acest om aflat într-o situație dificilă.
Citește și:
Din cele scrise de dvs am retinut doua pasaje:
„Avea mintea zdruncinată, cu ceva probleme psihice mai vechi după o viață de chin”
si
„…lucra ca taximetrist pe timp de noapte…”
Nu v-a frapat asta? Ocazional, fiecare din noi mai ia cate un taxi. Chiar asa ne riscam viata?
Toata compasiunea pentru acest om amarat, dar… cum a obtinut permis de conducere si, mai mult, de taximetrie un om cu probleme psihice cunoscute si recunoscute?
Tare ciudat… si periculos…
1) Permisul l-a obținut înainte de a primi un diagnostic medical. Apoi, din ce am înțeles de la un medic psihiatru cunoscut în oraș, aceste afecțiuni sunt tratate ca orice altă boală care se poate vindeca.
2) Da, aveți dreptate, e o ciudățenie. Poate conduce, dar nu se poate angaja ca să muncească de acasă din fața laptopului.
O examinare psihiatrica, poate, care sa confirme sau sa infirme diagnosticul?
Orice angajator vrea sa stie daca printre angatatii sai exista si unii cu inclinatii psiho-pupu. Si inca nu exista nici o lege care sa interzica angajarea cetatenilor cu afectiuni psihiatrice.
Exact …cunosc persoană refuzată de angajatori, iar persoana cu diagnosticul asemănător cu cazul de mai sus nu a putut lucra legal. Pe motiv că trebuie să asigure condiții ” normale ” de lucru – fără stres,fără program prelungit și să fie respectată și tratat ca un om cu o problemă de sănătate – mai bine refuză. Sclavagismul la noi este de actualitate, se muncește până ajungi sa te sinucizi și până mori de infarct. Angajatul nu are VOIE să se îmbolnăvească și nici să se simtă epuizat!!!! Munca la stat e cea mai avantajoasa ,acolo doar ieși la pensie…nu trebuie să îți faci griji ,căci nimeni nu îți cere performanță,target, normă…
Dar toate astea au și un sfârșit,sigur că Dumnezeu nu va lăsa la nesfârșit bătaia de joc asupra oamenilor care muncesc ( la privat !!!) .
Creștinismul spune că unul din păcatele capitale este lenea. Muncești din greu deci ești un bun creștin. Să n-ai impresia că grofii ar sta degeaba! Muncesc și ei din greu să-i strunească pe iobagi să facă cât mai mult profit posibil. Dumnezeu îi apreciază pe toți!