În sfârșit. Se face! Mii de buzoieni așteaptă de 15 ani
Două macarale de mare tonaj de la firma austriacă Felbermayr (celebră în lume pentru utilajele de ridicare) au ajuns duminică la Buzău.
Azi, cele două macarale acționând în sincron, au purces la ridicarea pe picioarele podului de la Vadu Pașii a unuia din cele două tabliere rămase (de 120 de tone).
Acțiunea inginerească s-a derulat fără probleme. Marți, la prânz, și ultimul tablier al podului – cel dinspre Vadu Pașii – va fi pus pe poziție.
După 15 ani!
Din 2005 nu se mai circulă pe podul de la Vadu Pașii. Anul ăsta se fac 15 ani de atunci , iar la primăvară (când va fi inaugurat) chiar 16!
Enorm, pentru realizarea unui pod în secolul 21! Sunt și voci (care au și ele dreptatea lor) care zic invers: „Bine că s-a făcut acum, că putea să mai dureze încă 50”.
Undă verde
De mâine, de la prânz, când va fi sus și ultimul tablier, se va vedea „luminița de la capătul podului”. În cel mai nefericit caz podul va fi inaugurat în iunie anul viitor. S-ar putea și mai devreme, dacă prin decembrie/ianuarie se va găsi vreo săptămână cu vreme bună în care să se toarne placa de beton.
Citește și:
La piesa aia de muzeu de alături îi mai face ceva? La început se vorbea că îl vopsește și va face pe el o cale pietonală.
15 ani! 15 ani de când viața unora a devenit mai grea, după ce podul a fost scos din uz. 15 ani de nepăsare din partea autorităților. Știu, vor spune unii că „dom’le, se lucrează la noul pod de vreo 3 ani, nu de 15 ani”. Păi și în restul de 12 ani ce s-a făcut? Nimic! A, ba da, s-au făcut promisiuni electorale.
Ne mulțumim cu puțin. Anormalul a devenit normal, iar normalul a devenit anormal.
În 15 ani ar fi trebuit să avem realizată autostrada Ploiești – Buzău – Suceava sau orice altă lucrare mare de infrastructură realizata, și nu un pod banal, de nici 500 m lungime. Un astfel de pod se putea realiza într-un an de zile, dacă se lucra în ritm alert. Dar, interesul cetățeanului nu contează pentru politicieni.
Bine că se face, nu, că dacă nu se făcea era mai rău? Aici suntem…
Nu ne mai facem bine niciodată.