Iuliana s-a operat și bucurat, a născut un băiețel, dar în acest an…
Ce poveste tristă, ce destin crud a avut această fată frumoasă:
Iuliana Brătucu, fostă Seceleanu, s-a prăpădit azi la doar 33 de ani.
Buzoiancă, stabilită și căsătorită la Brașov unde a urmat absolvit marketingul la Universitatea Transilvania.
A lucrat la bancă, iar în 2016, la 25 de ani viața i-a dat o primă lovitură teribilă: tumoră cerebrală.
S-a operat, s-a bucurat, a crezut că a scăpat. În 2019 a născut un băiețel, dar în doar câteva zile viața i-a dat a doua lovitură, micuțul suferea de o boală genetică rară. A învins din nou, după ani de chin, starea băiețelului s-a ameliorat după ce a stat doi ani în Italia pentru transplant și tratament.
Au urmat câțiva ani în care fata frumoasă s-a bucurat de viață și de băiețelul ei:
Din păcate, doar șapte ani, cancerul a revenit și a adus semnele răului în martie acest an.
Toată povestea tristă a Iuliei a fost scrisă pe facebook de o prietenă, cu o lună în urmă, când Iuliana trăia, iar familia și prietenii mai aveau mici speranțe:
„Iuliana mea, prietena mea, cum îmi place mie să îi spun, mămică a unui puști minunat de 4 anisori, își începe povestea în luna decembrie 2016, când descoperă o tumoră cerebrală. Diagnosticul este incert, având în anii precedenți 4 diagnostice, printre care și meduloblastom, fiind tumoră de fosa posterioară, motiv pentru care niciun oncolog la care a fost nu a decis ca ea să urmeze tratament oncologic. S-a recuperat după operatie și până în 2019 inclusiv, toate examenele IRM nu atestau nicio recidivă tumorală. În 2019 rămâne însărcinata, iar în 2020 dă naștere unui băiețel, care – din păcate – se naște cu probleme de sănătate. După 7 săptămâni cumplite de stat în maternitate se externează , dându-i copilul în brațe „să se bucure de el cât mai poate”, spunându-i-se că are o formă grava de epidermoliză buloasă, copilul având răni deschise pe tot corpul, vărsa cu sânge, până și din ochișori îi curgea sânge. Reușește să ajungă în Italia, unde stau 2 ani, pentru transplant și tratament.
Recuperarea este dificilă ulterior, fapt pt care Iuliana nu a mai reușit să își facă controale IRM.
În data de 3 martie 2024 ne spune că simte o amorțeală la nivelul feței, puțin limba, obraz și arcada de câteva zile.
După controlul neurologic din 14 martie de unde pleacă cu diagnosticul de nevralgie de trigemen, mergem totuși la un IRM, care atestă o recidivă tumorala, o tumoră de mari dimensiuni. In acceași zi, ajunge la neurochirurg care îi spune că încă o poate opera.
Operația are loc în 3 aprilie, o operatie cu reușită și cu excluderea tumorii în totalitate. La 3 zile postoperator, acuză somnolență și vărsături, iar în urma unei scanări CT, se decide reintervenție pentru un hematom subdural.
Timp de 3 săptămâni postoperator, avea stări de subfebrilitate, pe lânga confuzie și dezechilibru, deși era în tratament cu antibiotic, iar în data de 1 mai, îi fistulizează la nivelul plăgii operatorii, secreții purulente, fiind în observație apariția unui abces în patul tumoral (după un IRM efectuat).
Se decide tratament cu antibiotic, antibiotice tari și în doze mari. Starea ei se decompensează, se suprapune și o infecție cu rotavirus și începe sa îi fie tot mai rău, presiune intracraniană și dureri mari de cap.
După tot tratamentul cu antibiotic, puroiul de la nivelul plăgii se retrage, operația se închide.
Se validează rezultatul anatomo-patologic (după o lună) și i se spune că diagnosticul este de meduloblastom.
Se repetă rmn-ul și de data asta se face și la nivelul coloanei (total), unde se remarcă o puternică inflamație meningeală, prize de contrast pe toată coloana. Se interpretează în context inflamator, fapt pt care se incepe tratament cu cortizon. (Probele pt infecții erau negative, iar citologia din LCR , post puncție lombară de asemenea negativă, atât pt infecții, cât și pt determinări secundare, fiind doar cu efecte inflamatorii).
După două săptămâni de cortizon, în momentul în care începe să scadă doza, starea ei se agravează și ajunge din nou la spital, la medicul neurochirurg, care o ține pe o doză mai mare de cortizon. Decide să o transfere pt investigații amănunțite la un spital cu departament de infecțioase pt analize mai amănunțite din LCR, unde i se descoperă infecție cu CMV in LCR (citomegalovirus). Din aceste considerente începe terapia cu un antiviral puternic, Ganciclovir. În momentul internării la infecțioase i se repetă rmn-ul, al cărui rezultat nu se mai interpretează în context inflamator meningeal, ci ca și carcinomatoza lepto-meningeala, fapt pt care începe radioterapia concomitent cu Ganciclovir.
După 4 zile de la începerea acestor tratamente grele, Iuliana se afla în incapacitatea de a se mai alimenta și de a se mai ridica din pat. Intrarea în departamentul de infecțioase este restricționată, cu greu putea intra familia la ea măcar să o alimenteze cu shake-uri proteice (căci altceva, solid, nu putea înghiți) ori să îi poată da măcar apă.
În momentul acela se decide transferul în altă țară, iar cei din Istanbul au fost cei mai promți rugăminților noastre, iar din data de 20 septembrie ajunge la Spitalul Medipol, în Istanbul…”
Multe alte cuvinte frumoase despre Iuliana, dar atât de triste, au fost scrise azi pe facebook de prietenii ei, mai vechi, din copilărie, sau mai noi, de prin spitalele pe unde fata frumoasă a ajuns de șapte ani încoace.
Cine mai poate citi încă poate trece AICI.
Citește și:
