Șoferii sunt rugați să nu parcheze, pietonii să folosească trotuarul opus

Sunt muncitorii care lucrează la cea mai mare înălțime din Buzău (vezi foto mai jos).

E vorba de muncitorii care schimbă acum plăcile acoperișului liceului M. Eminescu din centrul Buzăului.

Pentru că acțiunea e destul de riscantă (oricând o placă poate ajunge pe trotuar ori carosabil), muncitorii îi roagă pe buzoieni să evite zona.

Șoferii sunt rugați să nu parcheze în zona de lucru
Și pietonii sunt îndrumați să se îndepărteze din zona periculoasă
A mai rămas de înlocuit acoperișul pe partea dinspre Piața Centrală

Speranțele muncitorilor, ale primăriei, ale cadrelor didactice și elevilor sunt că în acest an se vor relua cursurile în clădirea construită în 1918.

Citește și:

loading...

3 comentarii la „Șoferii sunt rugați să nu parcheze, pietonii să folosească trotuarul opus

  • „Sunt, acum, muncitorii care lucrează la cea mai mare înălțime din Buzău.”

    pe langa alte comentarii, care este aceasta ?

    ca cladire se califica pe locul 2 ?

    multumesc

    Răspunde
  • Cum adică, nu doar minunații de la Urbis prestează pe frig și vânt?!?
    Spre norocul nostru și din fericire ne-am bătut joc doar de imobilul Hașdeului, cu acel acoperiș etnicizat (mă refer la culoare).
    În acest timp, Strabag se hodină. Știți că nu trebuie să-și rupă în fiecare zi gâtul un om pentru a constata Toma că firma nu și-a asigurat lucrările (viitoarele canale de vizitare de pe trotuare) și că vai ce era s-o aia de tragedie, cam ca la Podul Margiloman?!? La acel pod, firma executantă a semnalizat devierea și reconfigurarea traficului așa cum este el cunoscut de către șoferi de zeci de ani, abia la două luni de la demararea lucrărilor, de se loveau ăia zilnic pe pod. În Primăria Buzău nu verifică NIMENI stadiul, starea și condițiile lucrărilor edilitare? Nimeni, bă?!? Adevărul că Strabag de la Buzău pare că ”stă” doar într-un om, respectiv o doamnă. Dacă ea nu vede, nu simte, nu consideră, nu vrea… totul e ok așa cum e.
    –––––
    Avem: o ”minune”, o normalitate și o durere-n dos austriac.

    Răspunde
  • Mi-am permis o ” escapadă ” de 5-10 minute în curtea interioară a Colegiului Mihai Eminescu – locul unde am studiat și eu cândva… Pe lângă firescul factor emoțional , am trăit și un sentiment de satisfacție pentru modul cum se renovează clădirea exterioară, acoperișul, sala de sport ( apropo, zilele trecute am revăzut-o cu bucurie pe fosta noastră profesoară de educație fizică, Dna. Costea , aflată la o … tinerețe venerabilă ! ) și probabil sălile de cursuri … Nu știu cine este firma Rotary – sper să derive din cunoscutul club de afaceri – dar lucrătorii străini își fac treaba cu brio și chiar acum trecătorii ar trebui să ocolească pe trotuarul celălalt al străzii Independenții…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.